am adoptat un municipiu un cîine de pripas e drept
că mă cam enerva jigodia se băga îi spuneam
omenește cu un calm dubios
țiba umfla-te-ar buba
și el se scotea se gudura eficient

cuștii îi spuneam Metropolis aveam o feblețe
la numele ăsta cretin îmi evoca
romanțe polițiste
înalte ca gardu’

în inima lui sunau
clopotele mîntuirii pe jeepuri
și băteau tobele de eșapament
ale globalizării efectului de sferă

libertatea se întindea
cît un lanț de cafenele
parțial virtuale cu separeuri
pentru sărutatul interzis

pe-acolo ne pierdeam și noi regăsiții
ne făceam zefir ne topeam
unul la alta pe buze
cu un tremur abia șoptit
torizi așteptînd să vină
o diafană ploaie de obuze

în lung și în defrișat
se sublimau păduri de beton termophanatic
la umbra lor deasă
cîte o mică parcare pentru copii
scoși în lesă
din închisoarea Intel- Playstation
de comuniști cu peruci și bastoane

în rest maidanezul meu vorbea cîineza de haită
se evidenția și el onorific la grămadă
in the wind of change totul era la fel
doar cozile s-au schimbat
de la halimentară
pe autostradă