m-am întâlnit cu omul invizibil într-un vers
și m-a întors pe dos ca un pervers
așa cum n-am mai întâlnit
pe toate părțile m-a răsucit
între pereții de granit
în casa unei născociri
iubiri, iubiri, iubiri

această viață monstruoasă
chiar fără pic de milă
dar… frumoasă și veselă și tristă
cât de frumos persistă
și râd cu lacrimi iubirea este printre patimi
umilă, umilă, umilă

atât de rău m-am întristat
m-am atașat de omul invizibil într-un vers
aș vrea să nu mai fie-așa pervers
să vină el în viața mea invizibilă indivizibilă
de catifea ghicește-mi în cafea
lumea, lumea, lumea

tu ești un geniu și mai presus de-atât un zeu
eu te aștept și trece un mileniu
spun tatăl nostru poetul Dumnezeu
iartă-mi greșelile mă incomodează nimbii
dezbracă-te de pilde
să fii doar muritorul meu
amorezată sunt și merg în vârful limbii
tu m-ai creat femeie eu te creez ateu

și te sărut pe urma tălpii acolo unde saliva mea
replămădește A.D.N-ul
și poate clona ta poete invizibil
va face dragoste cu mine și cu Eul
și toată noaptea crime
vampiri prin visele sublime
problema este…
va curge sânge și cu rime?