Stau turcește pe cocoașa piticului
Și privesc universul.

E contorsionat,haotic si obscen.

Să luăm, spre exemplu, stelele.
La început îmi era teamă de ele.
Unde te uitai, numai stele.
Puzderie.
Amenințătoare, mici și a dracu'.
"Lasă că vă vin eu de hac",mi-am zis.
Și am început să le leg între ele cu ață albă .
"Tu ești caru' mic, tu caru' mare,
Tu săgetătorul,tu leul..."
Uite așa îmi turuia gura
Ca la copiii mici.
Când nu mai rămăsese nici una de capul ei
Mi-am legat sfoara de șold.
Ca să nu fugă când dorm.

Planetele?
Fete bătrâne,grase, leneșe și caraghioase.
Pestrițe și fardate în exces.
Și cu multe tabieturi.
Le trimeteam la fiecare în parte
Aceeași scrisorică de dragoste
Trasă la xerox.
Vrăjelile obișnuite:jurăminți, promisiuni.
Toate trag speranța că am sa le vizitez într-o zi.
În fiecare duminică își curăță inelele,
Își șterg sateliții de praf.
Mă umflă rasu' numai când mă gândesc.

Luna nu vede cu ochi buni toate astea.
Mă pândește după o perdea de nori,
La orice mișcare pe care o fac,
Cu fața ei buboasă și acră,
Cu paloarea ei cadaverică,
Știrbă și cu gluga neagră pe cap.

Într-o zi o să mă pârască piticului.
Să vezi ce pumni în cap îmi iau!