Versuri goale




Ma-ngenuncheaza Viata
Si doare, a obisnuinta,
Fruntea pamintului
Oglindita prea des
In genunchiul meu.


In genunchi in fata Vietii
Stau, desi
Nu mi-e parinte, mireasa sau stapin,
Caut spada, sa lupt,
Dar in miini am doar scrum.


Unde-am gresit, ma intreb?
Ce negura naste-ntrebarea-mi,
Capul iarasi il cobor
Si genunchii ma dor
De-atita supunere.


As aprinde un rug, Sperantei,
Din intentii bune ucise
De nehotarire;
Mi-e teama, Doamne,
Ca tot Pamintul
Va deveni o flacara.