Ne-am născut să-nvățăm
să uităm de regrete,
din lumină venind,
spre al nostru Pământ.

Am venit din iubire
de pace, în cete,
risipind amintiri
între suflet și gând.

Spre o lume mai bună
cu toții visăm,
dar surprinși în furtună,
de suflet, uităm.

Între lacrimi și sânge
a trăi reușim...
Acum, cine mai știe
de pe unde venim?