când am pierdut primele bucăți din mine
tocmai îmi vizitam conștiința
atunci pierdusem dorința de cunoaștere
lama indiferenței a răzuit de pe creier spuzeala cenușie
ea mi s-a așternut ca o zăpadă necălcată pe ochi
de atunci oamenii îmi spun
că am o privire inocentă
conștiința mi-a șoptit ea doar șoptește
cum vei putea trăi de acum înainte
cu această absență
i-am făcut semn cu ochiul
ca unui complice

apoi în a doua vizită i-am spus conștiinței
că pierdusem interesul pentru a face ceva
bătăturile palmelor mele se subțiau
și le-am pierdut într-o zi plictisitoare
din numeroasele mele zile de lenevie
de atunci oamenii îmi spun cât de rafinat sunt
ea mi-a șoptit
cum vei putea trăi și cu această absență
i-am făcut semn cu degetul mare îndreptat în sus
totul e OK

după mulți ani de călătorii inutile
i-am spus conștiinței mele că am obosit să alerg
unghiile picioarelor s-au pierdut
pe toate continentele și tălpile la fel
de atunci oamenii îmi spun cât de purtat prin lume sunt
ea mi-a șoptit cu același glas
nici acuzator nici indiferent
cum vei mai putea veni să mă vizitezi
cu atâtea pierderi
am mișcat nervos din picior
vreau să mă odihnesc

acum a venit ea la mine în vizită
e momentul să mă pierzi și pe mine
mi-a spus cu același glas șoptit

aproape că nu o mai cunoșteam
abia cu o unghie o puteam mângâia
un pas doar atât spre ea să fac am încercat

i-am spus vorbește mai tare
mai tare
mai tare
mai