În razele unei icoane,
realizez că strălucesc.
Doar că e icoană de program,
iar programul e al meu.
Copilașul meu.

Nu îți convenea handicapul meu;
E adevărat, știu că nu simțeam
nevoia de a mă arunca în curcubeu,
sau în păsări, sau în dinozauri.
Dar nici nu puteam să cad de acord
cu vreun exercițiu analizos..

Ieșind furioasă din camera mea,
realizez că strălucești.
Iar pentru razele întunecate ale ușii,
m-ai abandonat, fără niciun cuget.
Mă judeci după un gol, dar unde ești?