Și pierdută în abis ma uit în golul nesfârșit...
Creionul minții desenează în paginile privirii
Alergând spre infinit conturul unei vieți
Demult apuse.

Și pierdută în tine am stat atata timp...
Cate o picatură din mine scursă nesfârsit
În pahare lustruite se prelinge fără ritm
Trecând fiori.

Și pierdută de mine voi visa nemurirea...
Pânză albă de iluzii mângâie ochii reci
Șoptind ca'ntr'un vis conturat drumul
Unui labirint.