Deodata, ploaia se oprise
Din rapaiala ei grozava
Pe acoperisuri
Si prin burlane.
Ca o posfata, au ramas
Trecatorii cu hainele
Siroind
Si aerul reavan.

Apoi am iesit noi
Din gangul unde ne-am iubit
Pe furis
Fara ca nici macar ploaia
Cu picaturile sala grele
Sa nu afle goliciunea noastra.

Ne-am târât spre casa mea
Ca niste rame
Iesite dupa ploaie
Iar seara ne-a prins pe amandoi
Sorbind ceaiuri curative
Si citindu-l pe Baudelaire.

Mai târziu,
Dupa ce ai plecat,
A inceput iar ploaia.