Marea-n tânguirea ei
făcut-a straniu legământ,
s-asmute valuri spre pământ
când luptă cu norii grei

ce nu ascultă de vânt,
în dulce șirag de idei
înșirate ca niște chei
închise într-un cuvânt.

Din țărmuri veșnic a mușcat
și în nisip a îngropat
din vremuri vechi, relicve.

Prin oase îngălbenite,
cu colții falși și otrăvite
zac sutele de tigve.