Un cocoÈ™ cu coasa-n spate
Creastă mare, pene late,
Se plimba țanțoși nițel
La fereastra lui Ionel.

Vazând el ce fudul este,
Mai ceva ca în poveste,
Se gândi să-l prindă-n plasă
Și să-l lase fără coasă.

Dar cocoșul nu e miel,
Nu-l așteaptă pe Ionel.
Căci sărea și îl ciupea,
Și nu vrea deloc să stea.

Ș-alergară toată ziua,
Până se uscă și piua,
Dar mâna pe el nu puse,
Nici cât te-ai opri din tuse.

Ș-obosit, apoi, voinicu',
ÃŽi tot spunea lu' bunicu',
"C-o să-l prind, eu, ș-o să-l pap,
Când l-oi vedea la proțap!"