când îți ferești ochii
mâinile tale se închid în inimă
cât mai aproape de liniştea plămădită
din aluatul multelor poticniri
închipuind o iubire tartinabilă

***

buzele tale, fascinante ÅŸi mute
duioasă uscăciune a spaţiului
şi dinţii tăi albi şi mici
nedesluşită mustrare a materiei
cum o răstignire la porţile iluziei
pe un surâs violet
perfect dezirabilă

***

în genele tale își potolesc setea
asfinţituri din cai frumoși
netemători de moarte
apoi se întâmplă să mă nasc a doua oară
dintr-o porţie de iubire
cu privirea fixată în căuşul palmelor tale
iarăşi singur şi
atât de imperfect

***