Te caut prin fragedă noapte –
Fâșie albastră de dor,
Te strig, dar ești tot mai departe,
O, demon cu chip visător!

Să sufăr răgaz nu încape
Căci noaptea se-ntâmplă subtil
ÃŽn fierberi suave de ape
Urcând din pământ ca un tril;

Dar trilul pe dată îngheață,
Preface abisul în sloi,
Îl sparge în cioburi de ceață
Și timpul îl cerne apoi.

Cum ninge la mijloc de vară!
Un viscol gonind pescăruși
Când fluturi nocturni mă-mpresoară,
Strigoi de iluzii seduși.