Pe lume Dumnezeu și sfântul Petru
Umblau să vadă câte de sunt bune,
Pe unde ei pășeau iscau genune,
Cutremur cu Lumina epicentru.

N-aflau în om decât un iad a spune,
Vânzări de duh în pieți la milimetru
Și îl acoperea o rană pentru
Puroaie de ființă drept minune.

S-au reîntors în Rai cu scârba-n poală
Și l-au lăsat minciunilor în legi,
Eu gem de existența mea cea goală.

Iar tu știi doar un Măr cum să culegi
Femeie, din uitări de Domnul scoală
Și pune-mă pe-altar mai Sus, la Regi.