Îmi ronțăiam a vecilor placentă
În clipă, când travaliul e de moarte
Secunda vine, traiul meu să-l poarte
Spre-a fi în zarva lumilor, dementă.

Și ca-ntr-o amforă țineam de toarte
Frecându-ne-n zadar o dulce mentă
Era și luna în priviri atentă
Și stelele ne dau lumină foarte.

Scriind la lumânări poemu-acesta
Doar marea îi dă-n cer psaltiri de gust
Rotiri de ape,-mbrac de raze vesta.

În sânge Dumnezeu îmi e un must
Din banii mari mai am un rece rest a
Trimite îngeri în divinul just.