Nepasăre, mi-e Dumnezeu zugravul
De drum cu flori pășirea mea pe unde-i
Și veacuri se înlănțuie secundei
Făcând în tine tainei pe grozavul.

Tu Oului sămânța nu ascunde-i
De veci sădind în înger pui năravul
Când cerul stelelor le este sclavul
Și-o minge-i luna, joc de plozi rotundei.

La feerii lumina se pricepe
Și-n sfat de zid e adevăr umbros
Ce-l învelesc enigmele sirepe.

Trăind în mine ești de muză os
În foaie-omega și spre-a reîncepe
Alcătuită din șoptiri frumos.