Pe zidul casei pensula se pleacă,
Prin tonuri mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-neacă
O tragică istorisire-oricui.
Povestea îl găsește în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care-nvălurarea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-nalt i se îndreaptă,
C-un gest stăruitor din ochi făcut,
Oglindă de talazuri ce așteaptă
Să-i piară crezul, cât mai e avut.
Pierdut, urcând pe scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.