dar nu dezbrăcat de haine, nici dezbrăcat de piele
nici golit de interior, nici de gînduri
sunt gol, nici ca împăratul, nici ca vidul
sunt gol ca înaintea timpului, a spațiului și a iubirii
cînd nici dumnezeu nu era

nu sunt gol ca un cadavru fără viață, fără organe
nu sunt gol ca un oraș nelocuit, nu sunt gol ca pălăria în care
n-a aruncat nimeni bani
nu sunt gol ca o inimă care a consumat iubirea ca pe-o cartelă de net
sunt gol ca o inimă stoarsă de om pînă fac păianjeni în vene

sunt un gol plin cu un alt gol, mai mare
un strigoi în viață iubindu-și striga cu strigătul în gol
ca un frigider cu becul ars
ca o cămară care sapă un tunel spre altă cămară.

nu sunt gol ca o propoziție fără sens
sunt gol ca o propoziție cu sens, neîmplinită, mai tîrziu
cînd nici cer nu mai este, nici pămînt nu mai este
și totul e sterp, atît de sterp
că doar în pămînt sunt copiii care trebuia să fie în pîntece

sunt gol ca o sticlă din care am băut eu și dumnezeu
și dumnezeu e beat.