O, Doamne! Mi-e Credinţa slăbănoagă
Åži des mai fug la chip cioplit pe-altare
Nu am lumină-n sânge, traiul doare
Şi greu genunchii cad, pe Tine roagă.

De-al vieţii viciu am pe-obraz culoare
Cu demonii în răni tot stau la şagă
Te cercetez, vrând gând să Te-nţeleagă
De duhul sfânt al meu ştiinţă n-are.

O, Tată! Tu tăcerea minţii dă-mi
Ca sufletu-mi curat să-mi intre veci
Când îmi vor fi trezite morţii vămi.

Să pot a săruta pe unde treci
Din umbră înţeles în noapte fă-mi
Că apele din ochii mei sunt reci.