vreau să-mi ascund chipul
într-o vorbă nespusă
și trupul de carne
să-l curgă
pofta pruncului
de sân
să mă înalț precum uimirea
alături de ziduri
alături de pietrele căzând
petale pierind

vreau să te ascund
într-o durere ce plânge
alături de pântecul ars
de setea uitată
precum sămânța
dospită-n nisip
cerșind o gură
de apă

vreau să mă tac
alegere perfectă
în brațe
plăpând
să te mai țin

tu
uimit de a mea neputință
îmi zbori


duminică, 27.08.2017 (scris pe undeva, revăzut azi)