- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Peste ziua prinsă-n cleștele nopții
peste noaptea strânsă-n brațele zilei,
trece duhul sufletului meu
în zbor legănat
ca o pasăre moartă,
târând în urmă-i
îngropatul mister
al verbului a trăi,
al substantivului viață,
ce învăluit în misterul lumii
a adormit în coșciugul sufletului meu
părăsind adolescența unei iubiri
ce a-nviat în duhul unui suflet mort
care zboară învăluit în misterul zborului
cu aripi de ceară,
cu fire de înger,
cu formă de pasăre,
prins în buchetul misterelor
îngropate într-o țară a nimănui.