Zidiri de umbră - straiul de-ntrebare
Ce gându-mbracă dedesubt de stele
Tăceri hrănesc mirarea minţii mele
Misterul un castel în mine are.

Înfig genunchii rugii în podele
Strigoi spre a ucide-n lumânare
Cuvântul din hârtie tace, doare
De zarva omenească să mă spele.

Clădesc tenebre, taina e fecioară
Interogaţii muşcă trupul ei
În noaptea asta ca întâia oară.

Pe cer e luna-n zâmbete de zei
Şi raza în enigmă tot coboară
Himeră, vino lacrima să-mi bei.