în călătoria mea
de la un vis la altul
te-am întâlnit pe tine

tu erai frumoasă și delicată
precum frunza toamnei
un ultim strop din dragostea ta
pentru fostul copac
căuta un ultim strop de căldură
care să-i aline căderea

atunci, imaginea ta
s-a lipit de dorințele ochilor mei
așa cum frunza se lipește de geam

și cum nu voiam
să fii cotropită de ploi
și zăpezi fără milă
te-am lăsat să intri

de atunci, în călătoria mea
de la un vis la altul
ne ținem amândoi de mână
eu, creanga ce-și pierduse
nu demult, ultima frunză
tu, frunza ce-și găsise
în cel din urmă moment
o nouă creangă

amândoi
îndreptându-ne împreună
spre visul cel mare
spre visul primăverii eterne
spre palimpsestul
îndrăgostit de ambele scrieri