Să nu-mi dai nicio vârstă când trupul meu
se lipește de dragoste și luna începe să crească
sublim în miezul întunericului

când păsări nevăzute vreodată
se nasc în cuiburile cerurilor
și nu vine nimeni să presare firimituri
de pâine peste somnul lor

pe umerii mei se lasă o ploaie grea
cu zile sfârșite devreme
pun degetul în lacrimi și
uneori îmi imaginez cele mai îndepărtate
ținuturi ale pământului

ca un corp ce tot crește în jurul nostru și înghite aer.