Nunteşte-ntâia vară ghiocelul
El mire ea de colosal mireasă
Cu aţa Ariadnei om să ţeasă
În frumuseţe să-i îmbrace ţelul.

Rostind creionul înviere deasă
Umbrind hârtia, după cum i-i felul
Deasupra zbate zboruri Porumbelul
Şi umbra-ncet divinului o lasă.

Împovărând de haz tăcut pământul
Zambile vin şi-n nară va fi must
Cum toamna-n guri de vin aşezământul.

RenaÅŸterea cu ochi ÅŸi piele gust
Deocamdată ucigând mormântul
Precum coşmarul într-un vis venust.