Dar cu ochelari
Nu sunt polițist
ÃŽi sparge ntelectuala
Nu-i place complexată
La a mea cumnată
Cu toate că vreme bună, rea
Citesc retras în camera mea
Parcă lumea latră nu vorbeste
Când eu tac și altul nu citește
Am un defect de iubitor de carte
Vorbesc doar de lucruri interesante
Cred că îi enervează ochelarii
Deoarece nu-mi văd ochii
Pentru că intenționat restul vorbei
O las să se citească în ei
Și se știe dorința mea de a citi
Dacă se poate în fiecare zi
Nu-i mai las să-mi citească ochii
Mă feresc de deochi!
Nu pentru a arăta cunoștință
Citesc literatură nu știință
Păcat, erau mereu
Arătau adevărul meu