poate ochii mei au greÅŸit
văzând atâtea catarge pe ţărm
ÅŸi de-atunci
s-au rătăcit pe mare
poate mâinile mele au greşit
mângâind depărtarea
mai mult decât amintirile
ÅŸi de-atunci
stau împreunate
la un capăt de orizont
poate gândul meu a greşit
atunci când absenţa ta îi
dădea târcoale
ÅŸi de-atunci
a rămas răstignit
la o răscruce de drumuri

poate strigătul meu a greşit
cel mai mult
când a tăcut în hohote,
muşcându-şi lacrima
până la sânge