îmi vorbește un prieten
despre tăcerea care răsare
când refuzi să iei ce ți se cuvine,
ce se află că ești,
când doar știi că poți,
arhaic am voie să mă nasc,
am dreptul să respir,
să nu refuz talantul,
echilibrul necesar îl găsesc
în mine, în entitatea pe care o formez
cu mine, cu gândurile mele, cu apa
ce mă alcătuiește organic, inseparabil
numai astfel nu-mi este teamă
că moartea va veni și peste câmpiile mele
într-un târziu al uitării.