Stau și privesc în jur cum lumea spune
Că-n țară asta nu poți fi-mpărat,
Ci numai slugă și să îți duci cruce,
Când noi, de fapt, nici nu am încercat.

Fugim mereu în alte țări străine,
Ne mulțumim cu tot ce ni s-a dat
Și ne lăsăm în urmă, irosite,
Comori ce noi voit am ruinat.

C-așa ne-am învățat toți, din pruncie,
Să plângem că n-avem pâine de mâncat,
Dar munca ni se pare-o silnicie
Și stăm să așteptăm ce altii-au aruncat.