Sociopatie

O întrebare pare oportună
ÃŽn lumea fericirii ce-a apus:
Ce s-a-ntâmplat cu noi sau cine e de vină?
Dar cine poate da acest răspuns?

Mai știm ce vrem? Pe unde s-apucăm?
De ce, și ce,și cum, mai întrebăm?
Avem o siguranță uimitoare
Creând perpetuu planuri viitoare.

Dar ce-am ajuns, de fapt, evoluând?
Destinul în oglinda din trecut
Uitându-ne la ierarhia de valori
Și în același timp visând comori.

Bucăți de carne cu orgolii,
Cu judecăți întunecate,
Cu inimi surde, controlate
De creiere descreierate.

O nepăsare obsesiva
Ne bântuie mai tare ca o gripă
Ca nu cumva să dăruim în jur
Vreo picătură de senin, ci doar obscur.

A fost odată, dar nu ca niciodată
A fost, și, cine știe, va mai fi
O lume, poate nu chiar minunată
De care, totuși, vesel ne-amintim.