Mai ții minte, suflete
al meu, câte vise,
câte boabe
aveam în păr? Cum
ne rostogoleam,
printre zăbrelele
de fân, copt,
cu ochii, în tavan,
orbiți de marele lampadar,
scăpărând ca două
lumânări. Una pentru emisfera
stângă, alta pentru
emisfera dreaptă. Două distanțe
unite în capul nostru,
în pulsul nostru...