Sub coroane de paltini
Bătrânii sărmani își târâie pantofii de duminică
Cupluri cu vechime se țin de mână, fără să își spună nimic
Studenți exuberanți, cărând dicționare imense
Și primii bani, de la prima slujbă
Se pierd în nebuloasa următorului bar
Toată mulțimea din jur strivește
Cu mugete de rinocer capturat
Orice încercare de reverie
Orchestra de serafimi e în pelerinaj citadin
Se aude foșnetul veșmintelor pe făpturi vaporoase
Sunt îngeri, se strecoară printre ziduri, printre oameni, ca niște paji.

În piațeta luminoasă
Mă încălzește să mă uit la copiii dezinvolți care aleargă și cântă
E așa de bine, toți fluturii lumii au evadat din clepsidre
Ca dintr-o depresie.
Prin venele urbane se scurge viața
Pentru ca mâine sa fie un alt aer proaspăt
Te invit la o încă o amiază pe străzile astea prăfuite
Rămâi lângă mine puternic și dur
Iubitul meu dintr-o generație tristă
E încă devreme
Ne mai putem plimba de mână printre toți oamenii
Care pozează zgomotos lângă ruine
Tu ești obișnuit să răzbați prin dezastru
Spune-mi că încă nu ai obosit
Slăbește pasul acum, nu ne grăbim nicăieri
La capăt ne așteaptă frumoase așternuturi de mătase
ÃŽn care ne vom iubi mereu,
Chiar și ultima dată mi se va părea
Că e prea devreme să ne oprim din plimbarea noastră.