ÃŽn sala mare, aurie
Citeam Săpunul lui Leopold Bloom
Mă plictisea de moarte
Tratatul de pedagogie
Trebuia să scap
De toate metodele
De coerciție
Trebuia să fug
Să scap nesugrumată
De un destin în care
Să iau totul pas cu pas
Uram de moarte
Toate obiectivele
Îmi doream doar să zbor
Ce frumos am zburat
Sunt înconjurată și acum
De câteva pene
Care au rămas împrăștiate
ÃŽn jurul hainelor mele terestre
Le adun și plâng
Cu ochii în soare
Nu mai văd pasărea sălbatică
A zburat plutonian
Spre cele mai frumoase sfere,
Dar măcar simt cum oasele ei
Se bucură demențial de căldura creației.