Te priveam cum mergi senină peste praful alb din drum
Fără să privești un pic spre nebunul după tine,
Te priveam cum te duceai și gândeam că ești cu mine
Iar în piept trăgeam într-una neuitatul tău parfum.

Te priveam cum pieri în zare ca un punct la orizont,
Soarele-ți bătea în spate și erai un corp ceresc,
Iară tocul tău metalic într-un ritm milităresc
Stăpungea mereu urechea ca un glonte de pe front.

Te priveam ca pe-un altar poleit în chipuri sfinte
Te priveam ca pe-o crăiasă care iese din povești.
Aș fi vrut ca pentr-o clipă să te-ntorci să mă privești,
Însă tu, nepăsătoare, țineai drumul înainte.