Pe bolta fermecată în tăcere,
Romantic răsări Luceafăr blând,
Scăldat în dor de-o caldă mângâiere
A clipei reaprinse peste gând.

Sunt prinși de somn poeții printre vise
Adânci idei înmiresmate-n noapte,
Doar un Luceafăr poarta larg deschise
Privirilor încătușate-n șoapte.

Curg flori prin ochii lumii-nduioșate,
Spre raze de Luceafăr mâini se-ndreaptă,
Inima vieții-n pieptul clipei bate
Și visul nostru peste dor așteaptă.

Luceafărul tresare, se-nfierbântă,
Croind destin prin rodnica-i recoltă,
Pe când un veac și jumatate cântă
Cu Eminescu blând zâmbind pe boltă.


Poezie scrisă cu ocazia aniversării a 150 de ani de la nașterea poetului.
București, 2000