plasma cuvintelor
construiește prin noi cetăți

înconjurate de imagini
toate cresc
în palmele metaforelor
ridică umbrele
prin cariatidele nopții
și lasă răsăritul
aparent mai aproape
de inimi

undeva
departe de toate frământările
sufletele care pleacă
să răscolească cerul
deschid uși infinite
printre crucile de apă

apoi, cuminți
învelesc grădinile cerului
cu ele însele

sapă aerul în care
semințele gândurilor umane
albesc timpului tâmplele
în primăveri imposibile

plasma cuvintelor construiește
cărți veșnic deschise
în care poveștile
se nasc mereu
fără a mai fi închise
cu un punct

Anne Marie Bejliu, 30 aprilie 2018