dacă ne trage boala,
vin îngerii și cîntă la toate instrumentele noastre,
flaute și naiuri din oasele mîinilor și brațelor,
viori din oasele bazinului, harpe din coaste, piane din coloana vertebrală

acum durerea aceea dinăuntru, pe care nu o simțim, doarme,
citește ca un pick-up partitura muzicii trupești a momentului,
astfel ne vindecăm de cancere pe care nici nu știm că le avem,
astfel trupul dansează în vis odată cu celelalte trupuri,
cu organele resetate la origine

apoi, în registrul grav al inimii, iubim uneori,
alteori doar alergăm după cîte un Ave Maria dominus tecum
pînă cînd prindem troleibuzul
și ne agățăm de mînerele de cauciuc ca de balustrada amvonului,
în timp ce orga cîntă prin inimă și tuburi lungi de vase sangvine
pînă cînd ne prăbușim

în spatele cortinei, un interpret de muzică clasică rescrie partitura
prin creierul meu bolnav de imprecizia memoriei
și eu sînt tobă de lacrimi și ochiul meu este un trianglu fără Dumnezeu,
și totul cîntă pe de-a-ntregul