femeile nu pot fi răstignite
durerea lor fuge prea iute, ca firele de nisip
prin foc și prin îngheț în deșert -
dune albe le sunt patimile,
corăbii fără stăpîn,

viața și moartea lor își schimbă prea iute
locurile între ele,
plutesc înapoi pe cale de suflet
și de gînd
precum luna și soarele dintr-un orologiu
își schimbă locurile între ele la vremea sorocită

fură moartea de pe fruntea femeii cu palma,
îngere,
lasă-i viața caldă să pulseze
vană și frumoasă precum fructul
dintr-o stampă