noaptea în cimitir e liniște
ori a ostenit lumea ori s-a lăsat păgubașă
căci totul nu-i decât deșertăciune
și pe poarta aceea treci doar cu ce ai ascuns
în adâncul sufletului
nici măcar amintirile nu sunt permise
numai setea lacrimilor
transfigurată
în pecete de aur
te ajută să treci nevătămat
vămile cerului și ale pământului