Când stau și-ascult o muzică astrală,
Plutind cuminte-n umbra unui vis,
Te simt o criză existențială
De care sunt prea repede cuprins.

Spre Freud aleargă fantezia nudă,
Ea însoțește gândul abstinent,
În mintea mea ești fragedă și crudă,
Zeiță ce zâmbește indecent.

Nu vreau tratate de psihanaliză,
Să-mi sape cineva-n inconștient,
Să mă eticheteze ca pe-o criză,
Să mă declare veșnic pacient.

Ascultă-mă, durerea senzorială
Născută-i din dorință, nu din vis,
Nu sunt o criză existențială,
Ego-ul meu se vrea în paradis.

Plutind cuminte-n umbra unui vis,
Mă simt de ea prea repede cuprins...