limba a lins zahărul trupului tău
de păcat spinări încovoiate
frică de moarte în tranșeea rațiunii
realul e un clopot tras a nefast
micimea omului sub naltul lui suflet
cuminții păstoresc pe dumnezeu
telefonez îngerului păzitor
să mă am încă pe viitor

vine o primăvară atomică,
aproape comică
de ar fi să ne luăm după statistici

mistici,
inaugurăm umbre în floare