În mine bate vântul,
e ploaie de neîncetat;
și-i negru, și-i un hău,
cu miros de toamnă.

E negrul meu dintotdeauna,
cu dor de primavara,
de doliu și de cald.

Credeam de mult că ai dispărut,
dar bine te-am găsit, suflet pierdut;
imi era dor de tine, de-asfințit.

Ne-am mai cunoscut cândva.
Nu-i așa?

Primavara, în căldura verii,
în amorțirea toamnei,
și moartea iernii.