Se spune că într-o vară,
Musca bâzâind pe-o pară,
Galbenă și aromată,
Se fălea ca altă dată,
Că muncește, sucul strânge,
Iarna n-are ce se plânge.
.
Bondărița pe-o cicoare,
Bășicată la picioare,
Că o strânseră saboții,
-Deh, ne lăudăm cu toții!...
Culege polen, cucoană,
Nu de-a gata, sau pomană!
.
Robotește zi-lumină,
Prin câmpii, poeni, grădină,
Să aduni cu picătura,
Să te doară bătătura,
Și să-nduri, și să aduni,
Pe-un soare ca de tăciuni!
.
Văd că nu ai prețuire...
Frămânți para în neștire,
Fix în miezul ce mustește,
Iar talpa îți strălucește
De microbi, pământ, mizerii,
Nu o scoți nici cu cinci perii!
.
Musca, cu fruntița-ngustă,
Netezindu-și neagra fustă,
Se încruntă, se sluțește,
Și-ciudată se stropșește
La vecina bondăriță,
-Să alerg? Ce-s poștăriță?
.
Nu obsevi că-s delicată,
Dichisită și curată?
M-am spălat vara trecută,
Cu apa dintr-o cucută,
Iar pe dinți, nici pomeneală,
Că le iau din poleială!
.
Cum? Mă judeci strâmb pe mine?
Vezi că ai cam multe kile'!
Să alergi o viață-ntreagă,
Tot o grasă și-o beteagă!
Haide, du-te-n treaba ta,
Că îți place munca grea!
.
Tot gesticulând nervoasă,
Arogantă și țâfnoasă,
S-afunda încetișor,
Mai întâi cu un picior,
Apoi trupu-i nespălat,
Până când s-a înecat.
.
Ca o morală:
-
Când citești, copil cuminte,
Tu să iei învățăminte:
Nicio muncă nu-i prea grea,
Ca viața să-ți poți păstra!