în dragoste se prăpădește ceasul
sub luna care-n duioșii ne ceartă,
cunosc și-n beznă-a trupului tău hartă
cum îți cunosc în zarva lumii glasul

iubirea noastră e un soi de artă
făcând în noaptea dulce-n noi popasul
și încălțând în liniștire pasul
de mers o vreme timpul de îl iartă

pășim în carnea noastră de stafie
și-un centimetru nu te prigoni-i
de Domn așa a fost lăsat să fie
mireasă dulce-a cărnii tu să-mi fii
și mulți subscriu la astă poezie
trăind în colosale agonii