Virtuos dorind să fii,
Sărmane boț de carne!
Crezi cumva
C-ai să deții
Adevărul?
Te lași amăgit
De cel cu coarne
Sau păcălit
Ca Adam
Cu mărul.
Ești
ÃŽntre just
Și injust,
Cum te plasa
Cândva
Diotima,
Pe sub pleoapa
Deschisă îngust,
Hotărând
Dacă-i meriți stima.
Am spus
De-atâtea ori
Că timpul ridică
Și strică
În spațiu comun
Frumosul poetic,
Creându-i fiori
Când îl sapă
ÃŽn ceea ce-l face
ÃŽmun.