un întuneric tai felii pe masă
în insomnia care-n mine arde
pe cer de norii grei și luna-n fard e
doar ploaie-n veșnicie e rămasă.
păienjeniș de clipe mici, retarde
mai poartă Timpul în a lui grimasă
și nicăieri nu îmi găsesc acasă
plătind chirie-n munți ori la mansarde.
copilărie, în clepsidră plânset
pe apa vremii de la min' te-ai dus,
mereu de amintirea ta mă-nset.
când viața te aduce în apus
zadarnic cu Luntrașul de mă cert,
rugină pe-oseminte s-a depus