mai bine vorba n-o lăsa să tacă
de vine dintr-o gură înțeleaptă
în zori să te întreci cu tine-n faptă,
Cuvântului să-i faci de aur teacă

și muritor, dar cu simțire aptă
să scoți Rostiri din piatra cea mai seacă
salvează spusa dacă se îneacă
în dulcea clipă care-n tine rabdă

nisipul în clepsidră dă năvală
și toate hainele-ți miros a timp
scoțând și alte clipe la iveală

doar una-i veșniciei anotimp,
ducându-te-n divinitatea-n fală;
băltești în vorbe scrise în Olimp