Florar s-a întins alene,
O-mboldi Zorilă, zău!
Și săltându-se din perne,
Călcă nalbe, știr, dudău,
Și din poală și din păr,
Deșertase flori de măr.
.
Un nor scrâșni din măsele,
Căci seninul cerului,
Îl făcuse peticele,
Și jenat plecă hai-hui.
Două pupeze cu moț,
Strigau ca și la negoț.
.
Pe un guler de colină,
În ținută de ostaș,
Alături de o sulfină,
Șade drepți un iepuraș.
O lăcustă cu târlici,
Stă pe scaiul Ciufulici.
.
Harnică, neagră și mică,
C-un săcșor plin cu năut,
Temerară o furnică,
Ieși dintr-un boț de lut,
Și ceruse ajutor,
Că-și pierduse alt săcșor.
.
Din străfunduri de pădure,
Din fagul întinerit,
Păsăruci cu pene sure,
Au zburat și s-au rotit,
Și-ntr-un dans înaripat,
Pân' la cer s-au ridicat!