Când toți își cântă nemurirea,
Eu plâng, deplâng nefericirea
Acestei lumi care se vrea
Mai bună, însă-i tot mai rea.

Și-atât cât pot visa frumos
Mă rog pământului mieros
Să țină lumea cum o fi
Astăzi și mâine și-nc-o zi.

Dar nu am timp și nu mai știu
Unde-l găsesc pe vizitiu
Și-atunci vă plâng și lacrimi strâng
În ochiul drept și-n ochiul stâng.

Când toți își cântă nemurirea
În ochii mei se stinge firea
Și nu mai pot visa frumos,
Și-mi moare trupul, os cu os...