de prea-fericită pacoste
rămasă în sufletul omului de tinichea
care a pășit în beznă
cu sângele puțin și obscen de fiecare dată când
transcris în alte vene
devenea încă un adevăr de fluierat
printre dinți

după dragoste
o singură pată neagră atârna greoi
din trupurile noastre spre largul nebănuit
al patului